Cauze curente: Decizia Curții Supreme privind confiscarea autoturismelor de la șoferii care conduc iresponsabil
La finalul anului 2022, Højesteret – Curtea Supremă s-a pronunțat într-un dosar care a avut ca obiect un subiect extrem de controversat – și anume dacă poliția are dreptul legal de a confisca mașina în cazul în care un participant la trafic conduce un autovehicul într-un mod agresiv sau nesăbuit, chiar dacă acesta nu figurează pe numele șoferului.
Încă de la intrarea în vigoare a noii legislații rutiere, din anul 2021, s-au efectuat o serie de dezbateri legislative pe baza acestui subiect, urmărindu-se dacă nu cumva se”conferă” poliției, în acest mod, un exces de putere. Poliția rezervându-și dreptul de a confisca un autoturism, în cazul în care un șofer încalcă anumite reguli de circulație, chiar dacă acesta din urmă nu este proprietarul de drept al mașinii în speță.
Consecința confiscării constă în faptul că autoturismul în speță este vândut la licitație, iar suma de bani obținută din vânzarea acestuia este virată către trezorerie, cu excepția cazului în care există un drept de ipotecă asupra mașinii; în acest caz, suma respectivă de bani fiind virată către creditorul ipotecar.
Cel mai adesea, confiscarea mașinilor închiriate a dat naștere la o serie de dezbateri, întrucât, firmele de închirieri sunt afectate în mod disproporțional de o serie de reguli mult mai stricte aplicate pentru conducerea iresponsabilă/nesăbuită.
Spețele care au ca obiect mașini închiriate pot avea anumite circumstanțe speciale – de ex. o persoană decide să închirieze o mașină de la o firmă/companie de închirieiri auto și, deși acesta nu comite nici un tip de abatere legislativă în mod direct , decide în mod voluntar să încredințeze automobilul unei terțe persoane care conduce într-un mod cu totul iresponsabil. Aceasta din urma neavând încheiat nici un tip de contract cu firma de închirieri auto în prealabil.
Situația dată poate părea disproporțională și din cauza faptului că procedura de confiscare ce are loc în astfel de spețe, plasează firmele de închirieri auto într-o ipostază neplăcută și ciudată în același timp, întrucât acestea nu au opțiunea de a preveni/controla acordarea de ”împrumuturi” dintre terți (în această categorie plasându-se inclusiv acești șoferi teribiliști).
Principalele consecințe pentru firma de închireri în temeiul noilor dispoziții legislative, pot consta în confiscarea mașinii existând inclusiv riscuri însemnate de pierderi financiare, uneori acestea neputând fi acoperite în nici un mod. Așadar, o hotărâre pronunțată recent de Curtea Supremă vine în sprijinul celor care se confruntă cu astfel de spețe, descriind maniera în care aceste cazuri ar trebui tratate de către sistemul juridic danez.
În prezenta cauză este vorba despre o persoană de sex masculin, care conducea o mașină marca Volvo închiriată, cu o viteză de sproximativ 103 km/h pe o porțiune de drum în care limita admisă era de 50 km/h. Conform legislației aflate actualmente în vigoare, mașina poate fi confiscată în cazul în care conducătorul auto depășeșet cu 100% limita de viteză admisă pe o anumită porțiune de drum, în care limita este mai mică, iar regulile, prin urmare, au permis inițial confiscarea. De remarcat este și faptul că autoturimul nu a fost închiriat de către persoana în cauză, ci de către angajatorul soției acestuia.
Avocatul societății de leasing a susținut, în cadrul pledoariei sale, că prin permiterea confirscării autoturismelor conduse în mod iresponsabil de către alte persoane, decat proprietarul/ persoana care a închiriat mașina de la o firmă de închrieri sunt încălcate drepturile europene ale omului în mod abuziv.
Curtea Supremă a afirmat, însă, că nici sistemul danez de confiscare de la terți și nici sechestrul aplicat în prezenta speță nu au fost contrare prevederilor privind drepturile de proprietate menționate în cadrul articolului 17, subsecțiunea. 1, din Carta drepturilor fundamentale a Drepturilor Omului sau Protocolul adițional nr. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. De asemenea, hotărârea subliniază că este atât posibil, cât și legal ca statul să decidă confiscarea unui atutoturism, chiar dacă nu proprietarul de drept al acestuia a condus într-un mod iresponsabil.
În decizie, Curtea Supremă a subliniat și faptul că societatea de închirieri nu a suferit o pierdere economică însemnată în urma confiscării, întrucât există posibilitatea ca șoferul să despăgubească firma/compania în speță. În acest sens, Curtea Supremă a mai statuat că în astfel de cazuri similare, în care se decide punerea sub sechestru a vehiculrelor, este imperios a se evalua circumstanțele care au stat la bază.
Hotărârea nu presupune, așadar, că statul poate “păstra” în toate cazurile mașinile închiriate, acest lucru variind de la o speță la alta; în anumite cazuri fiind necesară efectuarea unei evaluări amănunțite, menită să stabilească dacă intervenția este în legătură – și deci disproporțională –cu – față de proprietarul de drept al autoturismului.