Partajul in cadrul divorţului – Cine ar trebui să aibă ce?
Atunci când doi parteneri decid să se despartă, există multe probleme care trebuie rezolvate – Cine primește casa, cine primește mașina? Cum distribuim banii în cont? Unde ar trebui să locuiască copiii și cât timp ar trebui să petreacă impreuna cu celălalt părinte? Etc.
Deși nu vrem să ne gândim la ce se va întâmpla dacă într-o zi nu mai trebuie să fim împreună cu persoana dragă sufletului nostru, poate fi totuși indicat să ne familiarizăm şi să ne informăm cu privire la cadrul legal aplicabil în această situaţie neplăcută.
Despre partaj in general
Partajul este în esență un document ce constă într-o „listă”care include tot ceea ce deține fiecare dintre soți; precum şi convențiile pe care aceştia le încheie în timpul împărțirii proprietății/ bunurilor.
Prin urmare, acordul ar trebui să precizeze în mod clar cine deține şi ce anume i se cuvine, la ce valoare sunt estimate activele în coroane și øre precum şi modul în care se efectuează impărţirea bunurilor/proprietăţii. Acordul trebuie să fie semnat de ambii soţi în două exemplare, astfel încât să puteți păstra fiecare câte o copie.
Dacă nu există o proprietate separată, punctul de pornire va fi ca proprietatea dumneavoastră comună să fie împărțită în cote egale. Ca regulă generală, aveți primul dreptul de a scoate proprietatea care vă aparține – doar valoarea proprietății care trebuie împărțită. Dacă unul dintre dumneavoastră dorește să scoată bunuri cu o valoare (totală) care depășește cota persoanei din comunitatea de bunuri, trebuie să ştiţi că nu se poate supune plății diferenței în numerar, către calaltă parte.
De asemenea, există şi unele excepții de la efectuarea partajului în cote egale, de exemplu – căsătorie de scurtă durată sau dacă unul dintre dumneavoastră are economii de pensie extraordinar de mari. Cel din urmă caz este adesea rezolvat prin plata către celălalt partener a unei compensații echitabile.
Separaţia de bunuri
Uneori pot exista complicaţii cu privire la modul de împărţire al proprietăţii, dacă în timpul căsătoriei au fost stabilite anumite clauze/convenţii cu caracter special, de exemplu separaţie de bunuri parţială sau totală. Proprietatea separată se poate stabili inclusiv prin căsătorie (după caz), precum şi care este termenul legal pentru un acord înregistrat între soți.
De asemenea, există şi posibilitatea ca dvs. să precizaţi în mod concret (în eventualitatea în care beneficiaţi de o moştenire legală / testamentară) faptul că doriţi să fie înregistrată ca bun propriu, obţinut înaintea căsătoriei.
Proprietatea separată înseamnă că partea din proprietatea care a fost transformată în proprietate separată poate fi păstrată nesupunându-se împărţirii de bunuri, în caz de partaj. De ex. o cabană care aparține unuia dintre soți, ca proprietate separată a acestuia, nu se va împarţi între soți în caz de separare sau divorț. Proprietatea separată poate fi limitată la o fracțiune a activului, poate fi limitată în timp, poate fi eliminată treptat în timp etc. Îmbunătățirile aduse proprietății separate prin partajarea activelor pot declanșa plata unei despăgubiri celuilalt soț (numită cerere de reglementare).
În eventualitatea în care unul dintre soți are o proprietate separată foarte mare, iar celălalt nu deţine un astfel de bun, sau are doar o proprietate separată mică, acest lucru poate declanșa plata unei despăgubiri de proprietate separată.
Efectuarea partajului, atunci când ambele părţi sunt de comun acord.
Dacă ambele părţi sunt de comun acord cu privire la ceea ce ar trebui să se întâmple cu împărțirea proprietății, atunci totul este perfect, însă este totuși o idee bună ca acordurile să fie efectuate în formă scrisă. Astfel că, aveţi posibilitatea de a apela oricând la serviciile Casei de avocatură Eegholm în vederea pregătirii sau revizuirii unui acord de conviețuire în formă scrisă, ce are loc între dumneavoastră şi soţul / partenerul dvs.
Efectuarea partajului de bunuri, atnci când părţile nu sunt de acord
Atunci când părţile nu se pun de acord cu privire la modul în care să se împartă bunurile, sau proprietăţile, se v-a apela la instanţa de judecată, achitându-se o taxă de 750 DKK. De asemenea, instanța de judecată poate decide, inclusiv, cu privire la distribuirea întregii proprietăți și poate efectua o împărţire a acesteia, în eventualitatea în care nu reuşiţi să vă puneţi de acord cu fostul dvs. partener/parteneră. Dacă sunteți parțial de acord, puteți solicita Skifteretten să decidă numai asupra punctelor asupra cărora nu sunteți de acord. Atunci când nici cu ajutorul Skiftretten nu se poate ajunge la o soluţie de mijloc, este necesară intentarea unui proces.
Avocații Casei de avocatură Eegholm vă pot ajuta cu privire la procedurile juridice specifice, atunci când aveţi o speţă în cadrul Skiftretten. În eventualitatea în care nu aveţi posibilitate financiară pentru a intenta un astfel de proces, deseori va fi posibil ca aceste costuri legate de asistența noastră să fie acoperite,după caz de către guvernul danez.